Un cutremur este o mişcare neaşteptată şi uneori catastrofală a unei părţi a scoarţei terestre. Cutremurul este rezultatul eliberării unei energii de deformare elastică care generează unde seismice. Cutremurele sunt  rezultatul unor  mişcări de deformare ale unor zone ale  plăcilor din scoarţa terestră superioară. Litosfera pământului este un mozaic de plăci aflate într-o continuă mişcare lentă. Cutremurul se produce când forţe rezultate din mişcarea diferenţială a acestor plăci depăşeşte rezistenţa scoarţei. Forţa maximă şi, posibil, cele mai slabe zone sunt cel mai adesea amplasate în zonele marginale ale plăcilor tectonice şi, prin urmare, aceste puncte sunt acelea unde se produc majoritatea cutremurelor. Evenimetele amplasate la marginea plăcilor sunt numite cutremure inter-plăci, cele mai puţin frecvente evenimente care se pot produce în interorul unor plăci ale litosferei sunt numite cutremure intra-placare (cum este de exemplu zona seismică New Madrid).

Cutremurele aferente unei plăci tectonice sunt numite cutremure tectonice. Majoritatea cutremurelor sunt cutremure tectonice, dar ele pot apare (apărea) de asemenea în regiuni vulcanice sau ca rezultat al unor surse antropice cum ar fi rezervoarele din care sunt extrase sau în care se injectează fluide în scoarţa şi care pot crea seismicitate. Mişcări seismice incluzând unele suficient de puternice pentru a fi simţite de oameni pot fi de asemenea provocate de explozii, accidente chimice sau nucleare, alunecări de teren sau prabuăiri (prăbușiri) ale unor galerii de mină, chiar dacă ne gândim că aceste surse nu sunt cutremure în sensul strict al definiţiei. Aceste  surse vor putea genera mişcări evidenţiate prin seismograme diferite de acelea generate de cutremure. Crăpăturile apărute la suprafaţă reprezintă o deplasare care ajunge la suprafaţa pământului pe durata alunecării de-a lungul unei falii. Frecvent, aceasta se intamplă în cazul cutremurelor superficiale, acelea al căror epicentru este la mai puţin de 20 km. adâncime. Crăpăturile la suprafaţă pot de asemenea însoţi mişcări telurice aseismice sau tasări induse de activitatea umană.

CUTREMURELE DE PĂMÂNT SUNT CARACTERIZATE DE :

Caracteristici generale: mişcarea (mișcare) vibratorie generată de undele seismice care poate determina prăbuşiri de teren, replici seismice, tsunami, lichefieri ale terenului şi alunecări de teren;

focar (sinonim hipocentru) = punct teoretic din interiorul pământului de declanşare a unui cutremur tectonic.

epicentru = proiecţia focarului pe suprafaţa pământului.

falie = fractură plană sau uşor curbă a scoarţei terestre în lungul căreia se produc deplasări.

intensitate seismică = cuantificarea consecinţelor unui cutremur - pe o scară specifică de 12 grade - plecând de la efectele avute asupra populaţiei, a construcţiilor şi a mediului natural.

Cele mai cunoscute scări de intensitate sunt:

Scara MM (Mercalli modificată)

Scara MSK (Medvedev-Sponheuer-Karnik)

izoseiste = curbe care delimitează - pe o hartă macroseismică - suprafeţele de egală intensitate seismică.

magnitudine = parametru care măsoară cantitatea de energie eliberată de un cutremur, elaborat în 1935 de S.F. Richter, pe o scară de 9 grade.

adâncimea focarului (hipocentrului) = distanţa pe verticală dintre epicentru şi focar

După adâncime, cutremurele se clasifică astfel:

de suprafaţă: între 0 - 50 km

intermediare: între 50 - 250 km

de adâncime: peste 250 km

microzonare seismică = împărţirea unei regiuni în sectoare caracterizate de aceleaşi efecte pentru un cutremur prevăzut, înregistrate la scări de 1:5000 până la 1:10000.

predictibilitate: se pot realiza prognoze pe termen lung şi mediu cu o mare probabilitate de reuşită. Pe termen scurt prognozele au o probabilitate de reuşită redusă.

Predictibilitatea se bazează pe monitorizarea activităţii seismice, istoricul acestora şi observaţii în teren (privind următorii) factori de vulnerabilitate: construirea de ( locuințe în) localităţi în zone cu risc seismic ridicat; clădiri cu structuri de rezistenţă antiseismică neadecvate (defecte de proiectare sau execuţie); densitate mare de locuinţe şi populaţie pe suprafeţe reduse; informarea redusă (în special a populaţiei) despre cutremure. 

Efecte:

• distrugerea sau avarierea construcţiilor civile (locuinţe, edificii sociale, culturale, religioase, etc.);
• distrugerea sau avarierea construcţiilor industriale;
• distrugerea sau avarierea reţelelor de gospodărie publică (apă, gaz, termoficare, electricitate, telecomunicaţii, canal etc.);
• generarea de incendii (în general izolate);
• declanşarea de alunecări de teren sau de surpări de teren, a unor avalanşe;
• avarierea unor construcţii hidrotehnice sau de hidroamelioraţii;
• declanşarea unor epidemii, epizootii sau zoonoze  ca urmare a degradării calităţii factorilor de mediu;
• producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.);
• generarea unor accidente nucleare sau chimice.

Măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de apărare împotriva efectelor cutremurului; producerea unor efecte de masă (panică, stres etc.); generarea unor accidente nucleare sau chimice.

Măsuri de reducere a riscului: proiectarea clădirilor conform normelor de zonare seismice; informarea, pregătirea şi antrenarea populaţiei privind normele de apărare împotriva efectelor cutremurului.

Instrumente de evaluare a impactului: scări de evaluare a efectelor generate de cutremur (Mercalli, MSK, japoneză, etc.) ; program de evaluare probabilistică

ZONE	ROMANIA: zonele localităţilor Drobeta Turnu Severin, Orşova, Moldova Nouă, Băile Herculane	REPUBLICA SERBIA: zonele localităţilor Veliko Gradiste, Golubac, Korbovo, Brza Palanka
CARACTERISTICI	Zona la care se referă proiectul este afectată de 2 zone focale: una în sud-est în apropierea regiunii Banat şi a doua în Timişoara. Cutremurele sunt caracterizate printr-o adâncime mică a epicentrului 5-15 km. adâncime, o arie mică în jurul epicentrului, mişcări orizontale şi verticale scurte.	În Republica Serbia riscul seismic cel mai important este prezent de-a lungul faliei Morava, în zona de vest a regiunii de est a Serbiei. Conform intensităţii cutremurelor, 79,24% din teritoriu poate fi afectat de cutremure cu intensitatea VII – VIII pe scala MCS-64, 19,71% cutremure cu intensitatea VIII – IX şi numai 1,05% este zona cu intensitatea IX – X  MCS-64. Zonele cu risc potenţial maxim de cutremur sunt: Veliko Gradiste, Golubac, Brza Palanka, Bor, Majdanpek (nivel VII-VIII)