MONOGRAFIA JUDEŢULUI MEHEDINŢI

  Din decembrie 2004, în România funcţionează un nou mecanism de gestionare a situaţiilor de urgenţă. La nivelul judeţului Mehedinţi a fost înfiinţat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta", prin unirea Grupului de pompieri al judeţului Mehedinţi cu Protecţia Civilă. Începând din acel an, misiunile pompierilor au fost diversificate. Salvatorii ISU intervin în diverse situaţii de urgenţă, de la incendiile cu care s-au confruntat mereu, până la inundaţii, cutremure, alunecări de teren, descarcerări, asistenţă medicală de urgenţă, salvări de persoane şi animale din diferite situaţii, asanări de muniţie neexplodată din timpul conflictelor armate, deblocare, depoluare, protecţie N.B.C. şi decontaminare, filtrare şi transport de apă, iluminat, protecţie a bunurilor materiale şi valorilor din patrimoniul cultural, acordare de sprijin pentru supravieţuirea populaţiei afectate şi alte măsuri de protecţie a cetăţenilor în caz de situaţii de urgenţă, toate acestea având un singur scop, acela de a proteja cetăţenii, bunurile acestora şi mediul înconjurător de efectele distructive ale situaţiilor de urgenţă.

 Odată cu diversificarea atribuţiilor, a crescut şi numărul pompierilor, astfel încât, în anul 2007, numărul acestora a ajuns la aproximativ 500 de angajaţi. Treptat, tehnica de intervenţie a inspectoratului a fost şi ea înnoită, astfel încât, începând cu octombrie 2011, au fost achiziţionate 3 autospeciale de intervenţie, iar în aprilie 2012 alte 4 autospeciale, care au intrat în dotarea I.S.U. Mehedinţi prin Programul Operaţional Regional al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară S-V Oltenia, în cadrul proiectului ''Îmbunătăţirea dotării cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţă din S-V Olteniei'', în care Consiliul Judeţean Mehedinţi este membru. Este vorba despre autospeciale de capacitate medie pentru stingerea incendiilor, descarcerare şi prim-ajutor calificat, destinate intervenţiei pentru stingerea incendiilor în mediul urban, punându-se accent pe deplasarea rapidă, realizarea în timp scurt a dispozitivului de intervenţie şi utilizarea apei cu randament de stingere ridicat în spaţii închise. Acestea pot fi folosite la misiuni de descarcerare şi pentru acordarea primului-ajutor calificat.

 O autospecială pentru descarcerări grele s-a primit în luna august a anului 2012 şi a fost distribuită la Detaşamentul Dr.Tr.Severin. Este vorba despre o autospecială care poate fi folosită la intervenţiile pentru descarcerare şi salvare în cazul producerii diferitelor tipuri de accidente de circulaţie (rutiere şi feroviare), accidente tehnologice sau catastrofe, în scopul eliberării persoanelor surprinse şi acordarea primului-ajutor calificat la locul producerii evenimentului. Şi această autospecială a fost achiziţionată prin Programul Operaţional Regional al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară S-V Oltenia. Tot prin acest program, la I.S.U.Mehedinţi s-a achiziţionat o autospecială pentru salvări de la înălţimi. Prin proiectul transfrontalier România-Bulgaria, unde IGSU a fost beneficiar, s-a primit o autospecială de intervenţie şi un costum pirotehnic.

 Ambulanţele SMURD au intrat pentru prima dată în dotarea I.S.U. Mehedinţi, în anul 2009, prin programul de reînnoire şi modernizare a parcului auto, derulat de Ministerul Sănătăţii. În decembrie 2009, a început procesul de operaţionalizare a componentei SMURD în localităţile Dr.Tr.Severin şi Strehaia, iar la începutul lunii mai 2010, în oraşul Vânju Mare. În luna iunie 2012, au devenit operaţionale cele două ambulanţe de la Orşova şi Baia de Aramă.

 În scopul eficientizării dispecerizării asistenţei medicale de urgenţă şi a primului-ajutor calificat, începând cu data de 26 martie 2013, la sediul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta" al judeţului Mehedinţi, s-a operaţionalizat Dispeceratul integrat ISU – SAJ.     

 În prezent, ISU „Drobeta" se ocupă de derularea unui proiect transfrontalier România-Serbia, de gestionare a situaţiilor de urgenţă din zona transfrontalieră, la care ISU „Drobeta" este lider de proiect – singurul inspectorat din ţară care accesează fonduri europene printr-un proiect  cu o val. de peste 2 milioane de Euro, prin care va achiziţiona un centru mobil de comunicaţii, cameră termică infraroşu şi ATV-uri pentru stingerea incendiilor. Proiectul are ca scop creşterea capacităţii de monitorizare şi reacţie a autorităţilor în cazul unor calamităţi naturale. Partenerii sunt: reprezentanţii MI ai Republicii Serbia şi ISU Caraş-Severin.

 I.S.U. „Drobeta" asigură intervenţia la situaţiile de urgenţă produse pe teritoriul judeţului Mehedinţi şi într-o zonă a judeţului Caraş-Severin.  Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Drobeta" al judeţului Mehedinţi este o structură specializată, destinată să execute misiuni de prevenire, monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă în judeţul Mehedinţi. ISU „DROBETA" asigură intervenţia în situaţiile de urgenţă produse atât la nivelul judeţului Mehedinţi, cât şi la nivelul judeţului Caraş-Severin (în zona Mehadia- Topleţ), în scopul reducerii timpului de răspuns şi eficientizării intervenţiilor în situaţiile de urgenţă.

 Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, în cadrul  ISU "Drobeta" există 6 subunităţi de intervenţie, fiecare dintre acestea aflându-se în câte un oraş din judeţ şi o alta în comuna Dubova.  Este vorba despre Detaşamentul de pompieri Dr.Tr.Severin care acoperă partea de centru a judeţului, Detaşamentul de pompieri Orşova cu trei gărzi de intervenţie în componenţă(garda nr. 1 Orşova, Garda nr. 2 Baia de Aramă şi Garda nr. 3 Dubova), Staţia de pompieri Vj. Mare şi Pichetul de pompieri Strehaia. Fiecare subunitate de pompieri este dotată cu autospeciale şi mijloace de intervenţie, specifice riscurilor prezente în raionul de intervenţie. În cadrul ISU „Drobeta" există echipe de căutare - salvare, echipe de cercetare chimică, biologică, radiologică şi nucleară, echipe de descarcerare şi prim-ajutor medical de urgenţă, echipă pirotehnică, echipă de scafandri, echipă de căutare canină, dar şi echipe specializate de stingere a incendiilor.

 JUDEȚUL MEHEDINȚI este aşezat în partea de Sud-Vest a României. Are o suprafaţă de 4933 km pătraţi şi se întinde, la Nord, până la localitatea Godeanu, comuna Obârşia Cloşani unde se învecinează cu judeţul Gorj, la Sud şi Sud-Vest, fluviul Dunărea constituie graniţă naturală cu Bulgaria, respectiv Serbia-Muntenegru, la Vest, localitatea Eibenthal, comuna Dubova, până la limita cu judeţul Caraş-Severin, iar la Est localitatea Gura Motrului, comuna Butoieşti, învecinându-se cu judeţul Dolj.

 RELIEFUL judeţului Mehedinţi este variat, cuprinzând, în proporţii aproape egale, cele trei forme de relief caracteristice ţării noastre: munte, podiş şi câmpie, înfăţişându-se sub forma unui amfiteatru dispus în trepte. Ordonarea etajată a formelor de relief pe o diferenţă de altitudine de 1400 m între Vârful lui Stan 1466 m şi Balta Ascunsă din Lunca Dunării (50 m), dovedesc marea diversitate a reliefului.

 Câmpia, situată în partea de Sud a judeţului, este reprezentată de Câmpia Blahniţei.

  Câmpia înaltă a Bălăcitei reprezintă o unitate de relief de trecere dintre dealurile Motrului, la Nord şi Câmpia Olteniei, încadrându-se în sectorul sudic al piemontului getic. În limitele judeţului Mehedinţi intră partea nordică, vestică şi centrală a câmpiei. Partea nordică se prezintă ca o câmpie colinară, cu văi despărţite prin câmpuri înguste prelungi şi netede. Partea vestică se suprapune cu bazinul hidrografic al Drincei, câmpurile fiind largi şi netede. Partea centrală care poartă denumirea de Podul Bălăciţei se caracterizează printr-o orizontalitate accentuată printr-o fragmentare şi o energie de relief slabă.

 Câmpia Blahniţei cuprinde porţiunea de la Sud de dealurile Rogovei şi Poroiniţei până la versantul estic al văii Blahniţei. Suprafaţa are un aspect vălurit, deoarece este acoperită de nisipuri, acestea contribuind la o înălţare a reliefului în apropierea Dunării.

 Câmpia Punghinei cuprinde terasele dintre valea Blahniţei şi Valea Drincei ce domină câmpia Blahniţei cu câteva zeci de metri. Ea reprezintă un relief uşor vălurit cu dune vechi în cea mai mare parte fixate. Văile Drincei şi Corlăţelului au tăiat în câmpie trepte joase, cu excepţia regiunii din stânga Drincei unde se dezvoltă pante abrupte.

 Câmpia Băileştilor reprezintă o mică porţiune din partea de sud a judeţului fiind formată din terase bine evidenţiate şi acoperită în bună parte cu dune de nisip fixate aproape în totalitate.

 Munţii Almăj au înălţimi cuprinse între 800 şi 1.210 m (vârful cel mai înalt fiind Svinecea Mare -1.212,16 m). În cadrul munţilor Almăj se disting: Munţii Svinecei, Munţii Răspunsului şi Munţii Clisurii, aceştia din urmă fiind dispuşi aproape în întregime pe teritoriul judeţului.

 Munţii Clisurii se caracterizează printr-o fragmentare accentuată, urmare a unei denivelări de peste 600-700 m impuse de nivelul de bază al Dunării - sub 60 m în Cazane.

 Între localitatea Plavişeviţa şi bazinetul Dubova se întind Cazanele Mari, pe o lungime de 3,8 km şi o lăţime de 2,10 - 3,00 m ale căror pereţi abrupţi străjuiesc malul stâng al fluviului. Între bazinetul Dubovei şi localitatea Ogradena se află Cazanele Mici desfăşurate pe o lungime de 3,6 km şi 150 - 300 m lăţime.

 Munţii Mehedinţi au înălţimi ce nu depăşesc altitudinea de 1466 m în vârful lui Stan, întinzându-se de-a lungul malului stâng al Cernei, între Valea Motrului la Nord şi podişul Severin la Sud şi Est.

Pe teritoriul judeţului, Munţii Mehedinţi apar sub forma unei culmi lungi cu lăţime ce nu trece de 4-5 km, având un profil transversal asimetric. Povârnişul vestic, spre Cerna, este foarte abrupt îndeosebi acolo unde rocile sunt calcaroase, cel estic spre Podişul Mehedinţi este mai domol şi mai uşor accesibil.

 Podişul Mehedinţi se întinde de la Dunăre până la Munţii Vâlcani, pe o distanţă de 53 km, având o lăţime între 16 şi 2.13 km şi o suprafaţă de cca. 12.100 kmp.

 Podişul Getic se desfăşoară în estul Podişului Mehedinţi, este reprezentat printr-un culoar depresionar şi din Dealurile Motrului.Culoarul depresionar se întinde de la Cămaneşti până la Malovăţ şi este alcătuit din 7 bazinete, pe râurile ce coboară din Podişul Mehedinţi.

 Dealurile Motrului formează o unitate de relief bine individualizată de forma unui triunghi cuprins între văile Huşniţei şi Motrului şi ulucul depresionar. Limita sudică o formează valea Huşniţei, limita nordică trece între localităţile Bala de Sus, satul Cămuieşti, la est se desfăşoară valea largă a Motrului şi la vest ulucul depresionar.

 CARACTERISTICI CLIMATICE- Poziţia geografică a judeţului Mehedinţi, în colţul de Sud-Vest al ţării, imprimă climei anumite particularităţi specifice, datorită poziţionării într-o depresiune la interiorul arcului carpato-balcanic. Cea mai importantă este influenţa climatului sud-mediteranean, care se suprapune pe fondul climatului temperat continental caracteristic întregii ţări. În această zonă clima este cea mai blândă din ţară, cu temperatură medie anuală de 11,5º C. Temperatura medie a iernii este de 2º C. Condiţiile climaterice s-au modificat în această zonă din cauza lacurilor de acumulare ale hidrocentralelor Porţile de Fier I şi II, în sensul că verile sunt mai răcoroase, iar iernile sunt mai blânde.

 Datorită influenţei mediteraneene, temperatura aerului înregistrează valori dintre cele mai mari din ţară. La Drobeta Turnu Severin media anuala a temperaturii este de 12,5º C, care scade odată cu altitudinea, încât pe înălţimile deluroase este de 8-9º C, iar pe cele montane coboară până la 6º C.

 Verile sunt însorite şi călduroase, 3 luni pe an cu temperaturi medii mai mari de 20º C de-a lungul Dunării, de 20-21º C in Piemontul Getic şi pe versanţii estici ai Munţilor Almăj, 18-20º C în Podişul Mehedinţi şi 18º C în Munţii Mehedinţi, înregistrându-se o maximă de 40,9⁰C în august 1952 şi minima de - 26,6⁰C în februarie 1929. Anual, numărul mediu al zilelor de iarnă este de 20 - 25, iar cel al zilelor cu îngheţ variază între 80 şi 110.

 În cursul anului, cele mai multe precipitaţii se produc la sfârşitul primăverii, începutul verii şi toamna. Cele mai puţine precipitaţii se produc la sfârşitul verii, începutul toamnei şi la sfârşitul iernii.

 Ca efect al climei cu influenţe sudice ninsorile se produc în judeţ ceva mai târziu, în intervalul decembrie-martie. Ele se diferenţiază în funcţie de altitudine şi de formele de relief, de la 20 - 25 zile cu ninsoare în defileul Dunării până la 50 de zile pe cele mai mari înălţimi.

 Intervalul posibil cu strat de zăpadă este de 50 de zile în defileul Dunării, 50-60 de zile în regiunea de câmpie, 60-70 de zile în Piemontul Getic, 70-80 zile în Podişul Mehedinţi şi peste 100 de zile în regiunea montană.

 REŢEAUA HIDROGRAFICĂ a judeţului Mehedinţi este reprezentată de două artere principale – Dunărea şi Motrul – şi de numeroase artere secundare, unele cu regim permanent, altele cu regim temporar.

 Dunărea, din lungimea totală de 1075 km, 195 km şi-i desfăşoară pe teritoriul judeţului Mehedinţi, de la gura de vărsare a Poloşevei, în vest, până în apropiere de vărsarea Drincei în Dunăre, în Est.

 În zona de munte, Dunărea şi-a creat unul din cele mai grandioase defileuri din întregul său curs – defileul transcarpatic – lung de circa 130 km, începând de la Baziaş şi până la Gura Văii. În acest sector Dunărea este adâncă şi prezintă o serie de bazinete şi strâmtori.

 Debitul Dunării pe teritoriul judeţului suferă modificări puţin însemnate, deoarece în acest sector are afluenţi mai puţin importanţi (debitul mediu anual înregistrat la Porţile de Fier I este de cca. 5800 m.c./s, iar în aval de Cetate (jud. Dolj) este apreciat doar la 5450 m.c./sec. În lunile de primăvară şi la începutul verii se înregistrează debitele maxime, când au loc viituri obişnuite ale fluviului, rezultând o scurgere de aproximativ o treime din volumul său anual. În urma ploilor de toamnă se înregistrează o nouă creştere a apelor, iar în ianuarie – februarie are loc un minim de scurgere, ca urmare a îngheţului din perioada de iarnă.

 Viteza de scurgere a apei este sub 0,35 m/s pe şenalul navigabil şi sub 0,20 m/s în golful Cernei, faţă de 0,6 până la 1,3 m/s, cât era înainte de formarea lacurilor de acumulare.

 Datorită formării acestor lacuri şi scăderii vitezei de scurgere a apei, în prezent, numărul zilelor cu gheaţă la mal şi cu pod de gheaţă este mai mare, în special în golfurile cu adâncimi mai mici.

 Din Munţii Almăj, Dunărea colectează apele unor râuri cu bazine hidrografice restrânse ca suprafaţă, dispuse în general pe direcţia nord – sud. Cele mai însemnate sunt: Mraconia, Iuţi, Şviniţa, Ieşelniţa etc. Au lungimi sub 35 km şi bazine hidrografice sub 250 km.p.

 Din principalii afluenţi ai Dunării din zona de munte, menţionăm râul Cerna, care are un aport de ape de 23 m.c./s. Lungimea Cernei este de 84 km, din care o parte este pe teritoriul judeţului (cca. 20 km.)

 În aval de Orşova se varsă în Dunăre râul Bahna, cu o lungime de 29 km. şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 153 km.p. Valea acesteia este îngustă şi împădurită. Are ca principali afluenţi, pe dreapta, Racovăţul şi Tarovăţul. În aval de gura de vărsare a Bahnei în Dunăre se întâlnesc Jidoştiţa, Vodiţa şi Slătinicul Mare, râuri mici atât ca lungime cât şi ca suprafaţă a bazinului hidrografic.

 În zona de câmpie a judeţului sunt cunoscute râurile: Blahniţa (55 km) şi Drincea (72 km), ambele cu izvoarele în piemontul Getic.

 Râul Motru constituie una din principalele artere hidrografice din partea de est a judeţului Mehedinţi. Are o lungime de 139 km, din care 90 km străbat judeţul Mehedinţi, şi un bazin hidrografic foarte evoluat (1874 km.p.).Motrul se înscrie ca cel mai important afluent al Jiului datorită, în special, debitului său (15 m/s).

 Râul Coşuştea este cel mai important afluent al Motrului, cu o lungime de 40 km şi o suprafaţă a bazinului hidrografic de 425 km.p..

 Huşniţa, alt afluent important al Motrului, îşi are izvoarele în Piemontul Getic prin două pâraie (Husnicioara şi Celnata). Pârâul Huşniţa are un grad mai mare de divagare în cadrul luncii sale largi, uneori inundând aşezările, căile de comunicaţie şi terenurile agricole, în special în perioadele de primăvară şi toamnă şi la ploile torenţiale din timpul verii.

 Lacurile sunt reprezentate de lacurile artificiale de acumulare de la Porţile de Fier I şi II, iar în zona Podişului Mehedinţi se află câteva lacuri naturale cu caracter temporar: Zătonul Mare, Zătonul Mic, Ponoare, Gornoviţa şi Balta.

 POPULAŢIA judeţului este distribuită în cele 2 municipii (Drobeta Turnu Severin şi Orşova), 3 oraşe (Strehaia, Baia de Aramă şi Vînju Mare)

 La ultimul recensământ al populaţiei din octombrie 2011, datele provizorii obţinute indică faptul că judeţul Mehedinţi avea o populaţie de 265,39 mii (265390). În ceea ce priveşte structura etnică a populaţiei judeţului, din totalul populaţiei stabile a judeţului, 236.908 mii persoane (89,26 %) s-au declarat români. Alături de români, în judeţul Mehedinţi populaţia de etnie romă deţine 4,11 % din populaţia stabilă (10.919), populaţia de etnie sârbă 0,37 % (996 ), iar cehă 0,17 % (466).  Judeţul Mehedinţi se numără printre judeţele cu cea mai scăzută populaţie (265,4 mii), alături de Covasna (210,2 mii), Tulcea (213,1 mii), Sălaj (224,4 mii), Ialomiţa (274,1 mii) şi Giurgiu (281,4 mii).

 REȚEAUA DE DRUMURI RUTIERE a judeţului cuprinde un drum european E70, între limita de judeţ Dolj - Strehaia - mun.Dr. Tr. Severin - mun. Orşova - limita de judeţ Caraş Severin, 2 drumuri naţionale europene( DN 6 şi DN 6A), 7 drumuri naţionale principale şi secundare(DN 56A, DN 56B, DN 56C, DN 57, DN 67, DN 67A, DN 67D), 23 de drumuri judeţene şi 129 drumuri comunale.

 La nivel de judeţ se găsesc 82 de poduri pe drumurile naţionale în lungime totală de 4.988 m, 99 poduri pe drumurile judeţene în lungime de 2.335 m; 81 poduri pe drumurile comunale în lungime de 1.387 m şi 59 poduri C.F. în lungime totală de 1.607 m.

 Se întâlnesc 5 tuneluri de cale ferată, în lungime de 513 m şi 2 tuneluri de drum european, în lungime de 205 m, între localităţile Drobeta Turnu Severin şi Orşova. Pe distanţa Drobeta Turnu Severin, peste fluviul Dunărea se află 16 viaducte de cale ferată în lungime totală de 1.085 m.

 În judeţul Mehedinţi există 129 km de cale ferată normală în exploatare integral electrificată, cu o densitate de 26,2 km la 1000 km^2. şi două porturi fluviale în localităţile Drobeta Turnu Severin şi Orşova, şapte puncte portuare la agenţii economici S.C. ROMCEREAL S.A., S.C. SEVERNAV SA, SC UNICOM BUNKERING S.A., Portul de mărfuri Orşova, Şantierul Naval Orşova şi Portul Tişoviţa pentru încărcare – descărcare mărfuri. 

 Portul Drobeta Turnu Severin este situat la sud de municipiu, la km fluvial 932 - 933, având o suprafaţă portuară de 8000 m.p. În portul Drobeta Turnu Severin pot fi acostate diferite tipuri de nave. Există acces la calea ferată. Este dotat cu trei macarale cu capacitate de 16 tone. Are 4 dane, un punct de încărcare-descărcare hidrocarburi, un punct de preluare produse tranzit şi pasageri, un punct servicii nave. La km fluvial 927 în raza localităţii Şimian se află un punct balastieră. Portul Orşova este situat în golful Cerna, are acces la calea ferată.

 PRINCIPALI AGENȚI ECONOMICI sunt:

• Sucursala Hidroelectrica porţile de Fier – energie electrică
• Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare – apa grea, energie termică şi electrică
• ROMAG – PROD – producere apă grea
• ROMAG – TERMO – producere energie termică şi electrică
• HIDROELECTRICA – producere energie electrică, hidrocentrale
• SC Severnav SA Drobeta Tr. Severin – construcţii navale
• SC Şantierul Naval Orşova SA – construcţii navale
• SC Cildro SA Drobeta Turnu Severin – prelucrarea lemnului
• SC Romwelle PM SA – Fabricarea hârtiei, cartonului ondulat şi ambalajelor din carton ondulat
• SC Severconf SA Drobeta Turnu Severin – confecţii, textile
• SC Fontegass Rocadaspide SA Şimian – îmbuteliere, transport şi distribuţie g.p.l.
• SC Delta Gass Drobeta Turnu Severin - îmbuteliere, transport şi distribuţie g.p.l.
• SC Unicom Bunkering SA Gura Văii – stocare şi distribuţie carburanţi
• SC Mecanoenergetica SA Gura Văii – reparaţii utilaje
• S.C. Astra Rail Industries S.R.L., Punct de lucru Dr. Tr. Severin - Construirea şi repararea vagoanelor de marfă

 SUPRAFAȚA AGRICOLĂ a judeţului este deţinută de 69.872 proprietari, ceea ce înseamnă că mărimea medie a unei exploataţii agricole este de 3,8 ha. Judeţul deţine 2,1% din suprafaţa totală a ţării, 2% din suprafaţa agricolă şi tot atât din cea arabilă. Patrimoniul  pomicol al judeţului este de 8.328 ha, din care plantaţii pe rod 7.225 ha, ceea ce reprezintă 3 %  din  suprafaţa agricolă. Evoluţia ratei şomajului a fost determinată de disponibilizările temporare de personal dar şi de încadrările pe locurile de muncă vacante sezoniere.

 POTENŢIALUL TURISTIC al judeţului Mehedinţi îl formează grandiosul peisaj format de fluviul Dunărea şi de defileul său, de diversitatea reliefului din zona muntoasă, de existenţa elementelor de floră şi faună deosebite, multe dintre ele fiind înscrise în rezervaţii ştiinţifice.

 Municipiul Dr.Tr.Severin, prin poziţia sa, la ieşirea Dunării în defileu, dar şi datorită numeroaselor sale obiective social-istorice şi culturale, ar putea constitui un centru polarizator al industriei turistice mehedinţene.

 Principalele obiective turistice severinene sunt:

• Ruinele podului lui Traian (pod construit în perioada dintre războaiele dacice purtate de împăratul Traian împotriva lui Decebal)
• Castrul Drobeta (realizat în aceeaşi perioadă cu podul lui Traian)
• Ruinele bisericii medievale aşezată lângă castrul roman

 În partea de Sud a municipiului, pe malul Dunării, se află monumentala clădire a muzeului Porţile de Fier, cu secţii de istorie, arheologie, etnografie, ştiinţele naturii şi un deosebit acvariu.

 Principalele zone turistice ale judeţului, în afara municipiului Dr.Tr.Severin sunt:

• Zona Porţile de Fier I, cu defileul Dunării, clisura cu Cazanele Mari şi Mici, lacurile de acumulare, sistemul hidroenergetic şi de navigaţie, numeroase viaducte înălţate deasupra unor văi sălbatice, precum şi municipiul Orşova,  desfăşurat sub formă de amfiteatru pe malul golfului Cerna, având în apropiere, pe o cotă dominantă Mânăstirea Sf. Ana.
• Ostrovul Şimian – insulă situată în aval de Dr.Tr.Severin, unde a fost strămutată cetatea de pe fosta insula Ada-Kaleh, aflată acum sub apele lacului de acumulare.
• Zona de Nord a judeţului, caracterizată prin frumuseţea peisajului. Aici se găseşte oraşul Baia de Aramă, unde se poate vizita Biserica Sfinţii Voievozi, ridicată în stil bizantin şi pictată în sec. al XVII-lea. La circa 4 km Nord-Vest de Baia de Aramă se găseşte complexul carstic Ponoare, reprezentat prin mai multe monumente ale naturii (podul natural de la Ponoare, lacurile carstice Zatonul Mare şi Mic, Peştera Ponoare şi platoul de lapiezuri de deasupra peşterii). Tot în această zonă se află Peştera Topolniţa, cu o lungime explorată de 10.330 m, fiind a doua ca mărime din ţară.
• Nu departe de oraşul Baia de Aramă se află staţiunea balneo-climaterică Bala, cu ape termo-minerale.
• Zona Strehaia, situată la circa 40 km de Dr.Tr.Severin, cu cetatea Mânăstirii Strehaia - construită în jurul anului 1500, cu minunata pădure de tei şi având în apropiere Mânăstirea Gura Motrului.

 Zone degradabile, zone naturale protejate

 Zonele degradabile se întâlnesc în Sudul  judeţului, în zona de câmpie ameninţată de fenomenul de deşertizare. Dintre zonele cu regim de ocrotire oficială amintim :

1. Rezervaţii complexe:
   • Cazanele Mari şi Cazanele Mici, comuna Dubova - 215 ha
   • Complexul Carstic de la Ponoarele, comuna Ponoarele - 100 ha
2. Rezervaţii botanice:
   • Gura Văii - Vârciorova, mun. Drobeta Turnu Severin - 305 ha
   • Dealul Vărănic, comuna Brezniţa de Ocol - 350 ha
   • Muntele Vârful lui Stan, localitatea Isverna - 120 ha
   • Valea Ţeznei, comuna Balta - 160 ha
3. Rezervaţii forestiere:
   • Pădure Stârmina, comuna Hinova - 314 ha
   • Pădure Lunca Banului, oraş Strehaia - 387 ha
   • Pădurea Punghina, comuna Punghina - 424 ha

 Vegetaţia din cadrul judeţului se remarcă printr-o mare varietate

 Partea nordică a judeţului cuprinde două subetaje de vegetaţie: subetajul fagului şi subetajul alternanţei pădurilor de fag şi de gorun. Pădurile de fag se întâlnesc îndeosebi în Munţii Mehedinţi şi Munţii Almăj, ca şi în partea vestică a Podişului Mehedinţi. Ele sunt constituite din fagul balcanic, la care se mai adaugă uneori paltinul, frasinul, mesteacănul, plopul tremurător.

 În zona Cazanelor, pe malurile stâncoase ale Dunării se întâlnesc păduri de carpeniţă, păduri restrânse de sambovina şi grupuri de nuci sălbatici.

 Pe calcarele mehedinţene se dezvolta tufişuri de tip submediteranean  formate din plante termofile ca: mojdrean, carpeniţă, liliac, vişin turcesc,  lemn câinesc, iar printre arbori apare nucul, carpenul, gârniţa, cerul, gorunul şi uneori alunul turcesc.

 Un loc distinct în cadrul judeţului îl ocupă rezervaţiile naturale. Dintre acestea amintim:

 Rezervaţia botanică Valea Oglănicului este situată în aval de Gura Văii, în dreptul Insulei Ostrovul Banului, având o floră şi faună bogată în elemente specifice Porţilor de Fier.

 Rezervaţia botanică Cracul Crucii se găseşte în dreptul barajului, deasupra tunelului Moşul şi se întinde până pe platoul denumit de localnici „Crucea Sf. Petru". Aici se întâlnesc pajişti de o rară valoare peisagistică.

Rezervaţia botanică Gura Văii-Vârciorovaeste considerată un El Dorado floristic, această zonă se evidenţiază prin bogăţia speciilor de plante, multe dintre ele reprezentând rarităţi pentru flora ţării noastre şi sunt prezente în toate etajele de vegetaţie.

 Rezervaţia botanică Faţa Virului  se află la 4,5 km de Vârciorova spre Gura Văii, în faţa Porţilor de Fier, între apa Slătinicului şi Creasta Virului. Relieful variat, foarte frământat, micile cascade şi cheile dau un pitoresc aparte acestei zone. Aici se află pajişti ca mărarul Porţilor de Fier, specie caracteristică Defileului Porţile de Fier. Rezervaţia botanică Dealul Dohomnei este situată între Valea Bahnei şi Valea Vodiţei. Aici sunt protejate pădurile de „osieci", dar şi pădurile seculare în care predomină alunul turcesc şi gorunul.

 Rezervaţia paleontologică Bahnase află între localităţile Iloviţa şi Bahna, la 4 km de şoseaua naţională. Este unul dintre cele mai vechi şi interesante puncte fosilifere din ţară, de mare valoare ştiinţifică. Calcarele recifale conservă o faună fosilă veche de 16 mil. ani. Rezervaţia complexă Cazanele Mari şi Cazanele Mici este situată între Valea Ogradena şi pârâul Ogaşul Turcului, unde Dunărea străbate două chei grandioase Cazanele Mari şi Cazanele Mici, separate de bazinetul de la Dubova.

 Aici, la baza abruptului, apar întinse arboreturi de fag, cărpiniţă, mojdrean, alun turcesc. Pe abrupturile inaccesibile creşte laleaua de Cazane, stânjenelul de stâncă, clopoţeii Cazanelor, săpunariţa roşie.

 Vipera cu corn, vulturul de mare, lăstunul de stâncă, broasca ţestoasă de uscat sunt elemente reprezentative ale faunei locale.

 În Cazanele Dunării predomină un relief calcaros reprezentat prin doline, lapiezuri şi peşteri. Peşterile Veterani, Climente, Ponicova au fost locuite din epipaleolitic până în sec. XVIII.

 Rezervaţia paleontologică Sviniţa situată pe văile Saraorschi, Ţiganilor şi Vodiniciki, este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere din Carpaţi. Calcarele roşii de la Sviniţa conţin cea mai bogată faună de amoniţi din ţară. Amoniţii, aceşti melci uriaşi, contemporani cu dinozaurii, puteau să ajungă la un diametru de 2 m. În această arie de interes ştiinţific internaţional, amoniţii sunt reprezentativi pentru Jurasicul mediu (176 mil. ani).

 Podul natural de la Ponoare este o arcadă naturală de circa 25 m lungime, 8 m lăţime şi 14 m înălţime. Format prin prăbuşirea tavanului unei peşteri, este un fenomen unic în ţară.

 Peştera de la Pod,, cu o lungime de 633 m, este originea Podului natural de la Ponoare.

 Peştera Zăton, situată în zona ponorului Zăton, are o lungime de 105 m.

 Lacul Zăton este unul dintre cele mai frumoase lacuri de origine carstică din ţară.

 Câmpurile de lapiezuri reprezintă cel mai valoros element al acestui complex, cel mai remarcabil câmp de lapiezuri din ţară. Acesta oferă un peisaj inedit prin ariditatea sa şi prin sculptarea adâncă a calcarului sub un înveliş impermeabil pe o suprafaţă foarte mare.

 Pădurea de liliac de la Ponoare se află în apropierea comunei Ponoarele cu o suprafaţă de 20 ha, din care cca. 10 ha este rezervaţie forestieră şi a fost declarată monument al naturii. Pe lângă liliac şi mojdrean care sunt speciile principale, mai apar gorunul, cornul, cărpiniţa, vişinul turcesc etc.     În această pădure, în prima parte a lunii mai, are loc cea mai mare sărbătoare a judeţului Mehedinţi – Sărbătoarea liliacului.

 Peştera Topolniţa, una dintre cele mai mari peşteri din ţară, are o lungime a galeriilor de 25 km.

 Peştera lui Epuran, cu o lungime de peste 3 km, are galerii dispuse pe două etaje, unul superior fosil şi altul inferior, activ.